Crucea Spătarului. Toponimia și identitatea unui munte buzoian (2021)

În masivul Ivănețu, la nord de satul Nucu, în arealul munților pe care Basil Iorgulescu îi numea ai Sibiciului, printre piscurile mai însemnate, se numără și Crucea Spătarului. Pe versanții săi abrupți se află un complex de vechi biserici și chilii săpate în piatră, „mărturii ale unei viziuni monastice puțin cunoscute din țara noastră”.
Această Cruce a Spătarului a constituit subiectul multor discuții privind vîrsta și originea sa, despre rolul de reper al unor hotare de moșii, dar mai ales despre numele său actual, care datează abia de pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
Întrucît documentele istorice sînt puține, iar informațiile notate de vizitatorii anteriori sînt uneori contradictorii, știm destul de puține lucruri certe despre cruce în sine. O tradiție locală legată de aceasta, care vorbește despre o comoară ascunsă undeva sub stîncile de pe vîrf, a atras în trecut mulți oameni care au săpat peste tot în jur și au reușit să deterioreze crucea.
Acest studiu își propune să exploreze poveștile și legendele care înconjoară Crucea Spătarului, în încercarea de a-i descoperi vîrsta reală și eventualele legături cu fostele schituri din jur.

O aventură care s-a derulat timp de aproape un deceniu, a avut un rezultat cu totul neașteptat. Acest articol reprezintă una din puținele mele contribuții reale în cunoașterea arealului vestigiilor rupestre de pînă acum.